CRACIUN &  REVELION 2012- studiu de caz si superstitiile aferente

- Ce ti-a adus "Mosul"? mi-am intrebat cea mai buna prietena, stabilita de ceva timp in Canada.
Raspunsul ei m-a indemnat spre o analiza comparativa a nivelului de trai de aici cu cel de acolo. Hmm, adica eu traiesc mai bine in Romania?! M-a cam pus pe ganduri faza respectiva, oricum ... Am zambit.
Totusi, in realitate lucrurile se prezinta oarecum diferit. Ea, inginera in curs de devenire, investind cu premeditare intr-un pronuntat viitor profesional.  Eu sunt cumva la antipod - manifestand tendinta de a ma risipi intr-o mie de directii simultan, incercand  mereu sa aleg varianta "potrivita", cu speranta atasata contextului respectiv. Ca tot romanul, aleg si eu pe baza de pret, chit ca de obicei prefer calitatea cantitatii.
 Nu sunt unul din acei romani dispusi sa se lamenteze pentru simplul fapt ca s-au nascut in Romania. Desi uneori m-ar tenta s-o fac si pe asta, de ce sa neg! Deh, tentatii vor exista mereu pentru oricine:)
Nu fac parte insa nici din tagma asa-zisilor "patrioti", a celor care se bat cu pumnii in piept fanatico-frenetic, pe motiv ca si-ar sustine tara procedand astfel, pentru ca apoi ei sa fie primii care dau, involuntar, un prim rau exemplu, indiferent de caz. Stiti voi la ce ma refer: aruncat gunoaie pe strada, scuipat "pasional", agresivitate sau injuraturi extrem de urate, pe care va trebui sa le intuiti, ca nu ma lasa inima sa-mi stric debutul de blog aici.
Nu fac parte nici din tagma asa-zisilor "mari cre(s)tini", care se duc la biserica si stau cateva ore, timp in care schiteaza cateva mii de cruci si par cei mai piosi, pentru ca apoi barfa sa redevina activitatea lor de baza si scopul existentei lor pe Terra. A celor care mor de dragul aparentelor, chiar si cand acestea au disparut complet din context, si oricine isi da seama - cu exceptia lor.
Ca om, am incercat mereu - si se pare ca am si reusit - sa fiu un ins atipic in ochii celor din jur. La inceput mi se parea si "cool", recunosc, insa cu timpul mi-am dat seama ca activitatea respectiva nu prea necesita efort din partea mea. Am descoperit ca asa ma simt cel mai bine in propria-mi piele - fiind atipica. Am reusit sa descopar fericirea si sa o pastrez. Banalitatea ma sperie. Deh, asa e viata mea - "normala cand e anormala":)
Inchei acum, caci suna telefonul, indemnandu-ma "sa traiesc bineee!" Deh, m-am gandit sa ma protejez din punct de vedere politic. :)) Se pare ca si subconstientul meu a preluat sugestia respectiva.
In consecinta, traiesc bine!

*
Dupa un Craciun extrem de reusit, in care magia sarbatorilor de iarna s-a impletit delicios cu absenta fulgilor de nea cat si cu un numar abundent de cadouri, de parca nu ar fi criza, a urmat o stare generala de bine. Acea armonie care te face sa exclami "Ma simt bine in pielea mea!". Fara vreo atitudine fortat arborata sau falsa.  
Ati experimentat si voi momente cand totul pare sa decurga atat de bine, incat va e pur si simplu frica sa nu se incheie totul brusc. :)
Am intrat in noul an "ca la carte". Adica ghidandu-ma dupa cateva superstitii. Am urmarit clasicele focuri de artificii alaturi de fiinta iubita, punandu-mi o dorinta la cumpana dintre ani, cu bani la mine, purtand un articol vestimentar rosu  si haine noi. Am mancat peste prajit si am baut suc de fructe. In cel mai rau caz am furnizat organismului un aport de vitamine.
Nu sunt rele superstitiile astea, trebuie sa recunoastem:))
Inchei dorindu-va un An Nou Fericit tuturor!